Andrei Ursu, scrisoare dură către Tăriceanu: Încearcă să-și asocieze numele pătat cu cel al unui disident

„Mă simt obligat să răspund public scuzelor pe care mi le-a trimis domnul Călin Popescu-Tăriceanu sub pretextul unei „regretabile confuzii”, atât pentru faptul că domnia să a făcut publică scrisoarea pe care mi-a adresat-o, cît mai ales pentru că nu văd în ea decît o neverosimilă și lamentabilă cramponare în încercarea de a se asocia, fără vreo baza reală și legătură directă, cu cauza dizidentilor din anii ’80.

1. Pretinsă explicație „că e vorba de un alt student” cu o „dramă similară”, că „au mai fost, poate, destui în acele vremuri” este o nouă aserțiune nefondată a politicianului. Nu se cunoaște vreun alt caz de dizident ucis în închisoare de Securitate în 1985 (și nici în anii adiacenți).

2. Dacă a făcut o regretabilă „confuzie”, îl invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu să dezvăluie public cine era acel „alt student înalt, subțire și brunet” care i-ar fi destăinuit că tatăl sau ar fi fost ucis în închisoare de Securitate în 1985?

3. Ar fi absurd să nu fi știut cum îl chema pe acel ipotetic student, mai ales în condițiile în care domnia să singur spune că în facultate cazul lui Gheorghe Ursu era „intens comentat”. Să înțelegem deci că a cunoscut pe fiul unui alt disident Ursu ucis de Securitate în închisoare? (Ar fi trebuit că această persoană să și semene cu mine – atâta vreme cât legat de cazul tatălui meu eu însumi am apărut ocazional în mass-media începând din ”90, deci în aceste „mai multe decenii” de când domnul Tăriceanu pretinde că ne confundă).

4. E aiuritoare pretenția domnului Călin Popescu-Tăriceanu că nu ar vedea „ce capital politic” ar fi putut obține „doar relatând o discuție de acum aproape 40 de ani cu fiul unui mare disident”, când tot domnia să continuă, în aceeași scrisoare pe care mi-a adresat-o, atacurile împotriva Procurorului General pentru că acesta ar fost „angrenat în prigonirea opozanților regimului comunist”, și încadrându-l în „sistemul paralel și nelegal de putere”, se arată în scrisoarea Andrei Ursu, lui Călin Popescu Tăriceanu.

Fiul disidentului Gheorghe Ursu a mai precizat că, dacă președintele Senatului „se preface că nu vede miza politică a demersului, „poporul român nu suferă de aceeași miopie și o vede”.

„Domnia să a încercat să profite de numele tatălui meu, și încearcă în continuare din răsputeri să își asocieze abuziv numele pătat în dosare de corupție, cu cel al unui dizident ucis de Securitate, exclusiv pentru a-l ataca, de pe o poziție de „apropiat al opozanților”, pe Procurorului General, pe care-l acuză de „prigonirea opozanților”.

(Aceiași parazitare a cauzei adevăraților dizidenți anti-ceaușiști o văd și în campania PSD, un partid sub a cărui guvernare un torționar al tatălui meu a ajuns colonel, dosarele de la Securitate ale tatălui meu erau ascunse sau falsificate, ce mai rămăsese din jurnalul tatălui meu a fost distrus, securiști condamnați pentru poliție politică au ajuns generali în SRI, iar justiția PSD-istă, cu adevărat „paralelă” cu dreptatea, i-a acoperit pe tortionarii Pîrvulescu și Hodiș, care abia astăzi sunt judecați pentru crime împotriva umanității).

Este știut de toată lumea că domnul Călin Popescu-Tăriceanu este nu doar din ultimele zile, de când cu Aiudul sau Dosarul Revoluției, în acest război cu Procurorul General și cu „sistemul paralel și nelegal de putere”, respectiv DNA-ul. Și anume, de când politicianului ALDE i-au fost descoperite actele de corupție și DNA-ul i-a făcut dosare în acest sens. Deci nu pentru vreun rol în dosarele opozanților anti-comuniști sau în cel al Revoluției îl atacă domnul Călin Popescu-Tăriceanu pe Augustin Lazăr de câțiva ani încoace. Îl atacă pentru că acesta din urmă s-a luptat să fie pedepsite actele de corupție ale politicienilor din România. Evident, și cele ale domnului Călin Popescu-Tăriceanu”, se mai arată în scrisoare.

Scrisoarea semnată de Andrei Ursu a fost publicată pe Facebook, de istoricul Mădălin Hodor.

Aceasta este a doua scrisoare pe care Andrei Ursu i-o transmite lui Călin Popescu Tăriceanu. Schimbul de scrisori a pornit în urma unor declarații ale președintelui Senatului, care a precizat că știa de tragedia disidentului Gheorghe Ursu și că fiul său i-a fost student.

„Știam de tragedia lui Gheorghe Ursu. Întâmplarea face, de exemplu, că băiatul disidentului Gheorghe Ursu (și care a murit în închisoare, știți bine toată istoria) mi-a fost chiar student, și la vremea respectivă subiectul acesta a venit să ni-l impartaseaca mie și încă unui coleg de al meu, cu mare frică pentru că, era… se temea că acest lucru ar putea să aibă consecințe asupra lui, urmă să-și pregătească examenul de diplomă”, a declarat la Digi24 Tăriceanu, în urmă cu câteva zile.

Ulterior, Andrei Ursu a reacționat, subliniind că nu l-a cunoscut niciodată pe Tăriceanu și că a mințit când a spus că i-a fost student și că i-ar fi povestit despre tatăl său.

Într-o scrisoare deschisă, Tăriceanu recunoaște că a făcut o confuzie și că l-a confundat pe ful disidentuluu ucis de Securitate cu un alt fost student de-al său.